|
|
Ziarele spun ca a murit de la o doza de Propofol, de la abuzul de medicamente, de analgezice si antidepresive. Dar cum a ajuns omul cu cel mai mare succes din istoria muzicii, cel mai adulat idol, cel pentru care s-a inventat cuvantul megastar, cel care facea stadioane intregi sa vibreze numai luandu-si ochelarii de la ochi – sa ia pastile cu pumnul, sa fie dependent de antidepresive si analgezice? Nu avea el oare tot ce-si putea cineva dori?
Se pare ca nu, in spatele vedetei stralucitoare si fascinante se ascundea un om timid, sensibil, poate prea sensibil pentru lumea asta, duios, credul si dedicat trup si suflet publicului. Si se mai pare ca lumea nu s-a multumit sa-i asculte vocea unica, sa-i admire dansul original si energizant, sa se distreze la maxim la concertele sale, nu au fost suficiente toate aceste daruri pe care ni le oferea cu atata dragoste si dedicare. Nu, publicul dorea mai mult, a vrut sa stie, sa rascoleasca si sa descopere mizerii, sa caute detalii suculente si scandaloase care sa ii astampere foamea de barfa.
Cand albumul Thriller a doborat toate recordurile si a devenit cel mai bine vandut album din istorie, cand a castigat 8 premii Grammy intr-o singura seara au inceput sa-i spuna “wacko”, sa spuna ca e fata, ca e homosexual, ca e orice, absolut orice se vindea.
Cand s-a imbolnavit de vitiligo, cand plin de pete a inceput sa se ascunda sub straturi de machiaj pentru a putea aparea in lume cu o imagine demna de un artist, cand chinuit vedea cum pielea lui arata pe zi ce trece mai rau au spus ca isi albeste intentionat pielea, ca isi reneaga radacinile, ca e un frustrat caruia ii este rusine de culoarea pielii lui.
Tanjind dupa copilaria de care nu s-a putut bucura, adultul Michael a incercat mereu sa se intoarca si sa retraiasca micile bucurii ale copilariei. Si-a creat propria sa lume la ferma “Neverland Valley”, un mare parc de distractii, plin de carusele si cu o gradina zoologica. A indragit copii si animalele mai mult decat orice si a preferat compania lor in locul oricarei alteia. Aprecierile lor insemnau pentru Michael mai mult decat orice. A inceput sa devina atent la suferinta lor si sa investeasca timp si bani (multi bani) in fundatii si opere de caritate. Mare parte din incasarile lui din turnee erau destinate actiunilor caritabile, vizita copii bolnavi prin spitale aducandu-le o ultima bucurie si, daca era posibil, un pic de speranta. Inclusiv incasarile primului lui concert in Romania au ramas aproape in intregime in orfelinatele noastre.
Atunci a aparut dintre sacalii care il pandeau continuu sa vada ce mai pot scoate pe spatele lui, un escroc cu acte in regula (cum s-a aflat mai tarziu) care l-a acuzat pe Michael ca i-ar fi molestat fiul in varsta de 13 ani. Atat au asteptat ziarele pentru a putea umple pagini intregi de povesti inventate, una mai odioasa ca alta. Acuzat pe nedrept, batjocorit de presa, umilit in investigatii injositoare ale politiei, parasit de ‘prieteni’, naivul copil in trup de adult, care si-a dedicat mare parte a vietii si energiei lui pentru a ajuta copiii suferinzi si saraci, a trait probabil dezamagirea si drama cea mai mare a vietii lui. Nu putem decat sa ne imaginam prin ce a trecut, fara macar a ne putea apropia de realitate, dar toti am vazut transformarea lui si suferinta care i se citea pur si simplu pe fata.
Toate acestea, cumulate cu stresul si presiunea la care era supus ca persoana publica, l-au doborat. Nevoit sa repete si sa se antreneze zilnic pentru turnee si inregistrari a trebuit sa isi invinga durerile musculare specifice acestui gen de activitati cu analgezice. Stresul si oboseala i-au cauzat insomnii. Devenise dependent de calmantele ce i-au fost prescrise pentru durerile pricinuite de operatiile de refacere a scalpului si se lupta cu asta. Dar nu l-au lasat sa se odihneasca si sa se linisteasca, pentru ca el trebuia sa produca bani. Prezenta lui in public le aducea multora carute de bani, asa ca el trebuia sa fie in continuare prezent, activ. Si au gasit solutia cea mai simpla: mai multe medicamente. Sedative, analgezice, antidepresive.
Nu s-a terminat aici. Dezamagit, umilit si ranit, Michael Jackson s-a ridicat totusi si a mers mai departe, insa zambetul lui plin de viata si caldura s-a stins sub masca amaraciunii. Privirea i-a devenit tot mai trista si urmele suferintelor, oboselii, bolilor si stresului au inceput sa ii invadeze chipul bland si vesel. Nu a mai fost niciodata acel Michael pe fata caruia citeai bucuria si speranta, naivitatea si puritatea copilului din el.
A urmat apoi ceea ce putem numi probabil cea mai mare magarie care i s-a putut face vreodata. A fost momit si ispitit sa-si expuna ceea ce valora pentru el atat de mult, intimitatea, sub pretextul de arata lumii bulversate de atatea scandaluri din jurul figurii lui, pe adevaratul Michael Jackson, pe omul din spatele megastarului. Naiv si increzator inca in bunatatea, amabilitatea si intelegerea semenilor cu toate loviturile pe care le-a primit, Michael a acceptat propunerea lui Martin Bashir de a face un interviu in care sa vedem tot, sa nu ascunda nimic, sa fie exact asa cum e el. Cat de amarnic a fost inselat si cat de pervers a stiut acel reporter sub masca compasiunii si intelegerii sa scormoneasca in sufletul si in inima lui si sa compileze un set de secvente interpretabile si inselatoare care sa hraneasca pofta de stiri si barfe ieftine a devoratorilor de cancan-uri se poate vedea in intreg documentarul. Cine vrea sa vada va vedea totusi in acel interviu cum Michael a raspuns sincer la toate intrebarile deschizandu-si sufletul lui de copil, aratandu-ne micile lui bucurii ascunse (cum ar fi de exemplu copacul in care ii placea sa se catere pentru a medita) si va vedea in acelasi timp cat de sarcastic si zeflemitor i-au fost toate luate in ras de Bashir, cum acesta nici macar nu asculta raspunsurile care contau pentru Michael si care contau pentru noi cei care l-am iubit insistand enervant de mult doar pe ce ar fi putut fi interpretat gresit astfel incat sa genereze barfe si stiri senzationale, chiar daca in acelasi timp false. Si, ca sa raman la exemplul cu copacul, atunci cand Michael ii spune cat de mult ii place sa se catere in copaci fiind poate ce-i place cel mai mult sa faca, Bashir il intreaba “cum adica cel mai mult? Nu-ti place de exemplu mai mult sa faci dragoste?” Dar ce legatura au una cu alta si de ce ar trebui sa se inlocuiasca una pe alta? Era mult mai banos sa interpretam ca Michael ar fi total paralel cu ce inseamna o relatie sexuala decat sa vedem ca Michael Jackson, omul, avea placeri la fel de simple ca noi toti. Cred ca i-a pus de 100 de ori intrebarea despre cate operatii si-a facut si de ce pielea lui era atat de alba, dar nu s-a oprit nici macar un minut asupra raspunsului omului care spunea ca sufera de vitiligo. A prezentat doar franturi in care Michael, un om cu pielea la fel de alba ca varul spunea “Sunt un negru american si sunt mandru” “a fost dorinta lui Dumnezeu”. Ce putea suna mai bizar decat asa ceva? Dar nu era bizar daca s-ar fi oprit sa explice de ce a ajuns aici si mai ales cata suferinta i-a cauzat. Era insa mult mai “comercial” sa lase publicul sa perceapa aceasta ca pe cea mai ciudata extravaganta. Ca sa nu mai adaugam cat de sucit au fost prezentate relatiile lui Michael Jackson cu copii care veneau sa-l viziteze si cu proprii lui copii. Insa, dupa documentarul scandalos si umilitor pe care l-a facut Martin Bachir in urma acelui interviu, Michael a prezentat si secventele filmate de el. In acestea se vede cum Bashir il complimenta pe Michael pentru ce tata minunat este si relatia incredibila pe care o are cu copii lui, pentru lucrurile minunate pe care le face pentru copiii care vin in vizita, pentru calitatea spirituala a fermei Neverland, in timp ce in reportajul prezentat intial de Bashir acesta spunea tocmai contrariul prezentandu-l pe megastar ca pe un tata iresponsabil, ca pe un ciudat care sta cocotat in copac in loc sa faca sex, care aduna hoarde intregi de copii pentru a-i speria si traumatiza intr-un parc periculos doar pentru propria distractie. Fostul lui manager, Dieter Wiesner spunea: “Documentarul din 2003 al lui Martin Bashir l-a distrus. L-a ucis, i-a luat multa vreme sa moara, dar totul a inceput in acea seara. Inainte, medicamentele erau un simplu sprijin, dar dupa aceea au devenit o necesitate. Il ajutau sa treaca peste fiecare zi in parte si sa se lupte cu insomnia care nu-i dadea pace in timpul noptii.“
Dupa aceasta noua lovitura sub centura, Michael a fost din nou tarat in tribunal de noi escroci in cautare de bani si faima. De data asta insa, cel care a retrait groaznicul cosmar a fost un Michael mai slabit si mai daramat. S-a intamplat ca, in una din zile, Michael Jackson sa ceara sa i se accepte lipsa din sala de tribunal pe motiv ca primea ingrijiri medicale pentru niste dureri de spate ingrozitoare. Insa judecatorul nu a fost de accord si l-a somat sa se prezinte in maxim o ora. Atunci intreaga lume l-a vazut adus la tribunal direct din spital in pijamale si papuci de casa abia tarandu-si picioarele. Atata indarjire din partea mass-media in a-l distruge pe megastar nu cred ca s-a mai vazut pana la acest proces. Un titan distrus, adus in cea mai mare mizerie, un Michael Jackson pedofil, aruncat dupa gratii – asta era tot ceea ce asteptau. A fost declarat nevinovat la toate cele zece capete de acuzare, dar cu ce pret…
De ce i-au facut asta unui om care toata viata lui a cantat numai despre dragoste, despre pace, despre toleranta si impacare, despre inlaturarea barierelor rasiale, despre frumusete si puritate, despre cum sa vindecam lumea, despre cum putem schimba ceva, despre tot ce e mai frumos pe lumea asta? De ce i-au facut asta unui om care s-a daruit pe el integral noua, pentru incantarea noastra, pentru ca noi sa gustam ce n-am mai gustat vreodata .. spectacole incredibile, magice, inimaginabile pana atunci? Tot ceea ce ne-a cerut in schimb, ajuns in cea mai neagra disperare, tot ceea ce si-a dorit a fost dreptul la intimitate si dreptul la prezumtia de nevinovatie, drepturi de care noi beneficiem implicit, fara macar sa le cerem.
Am putea spune deci ca Michael Jackson a fost ucis. Si nu a facut-o un doctor sau o pastila administrata aiurea. Si in nici un caz nu a fost autodistrugere. Nu ar fi putut face asa ceva un om care iubea viata atat de mult, care credea ca mai are atat de multe de daruit lumii si care mai mult decat atat avea trei copii minori pe care ii adora. Michael nu a fost ucis de pastile, el a fost intai otravit psihic. “Otravirea” lui a inceput cu mult timp in urma, a fost inceata, macinatoare si sigura. Otravit intr-o lume care era prea mica si prea meschina pentru el, o lume in care scandalul este cel care atrage masele, in care razboiul este inca o solutie care aduce bani, in care oamenii sunt mai utili bolnavi. Dar o lume pe care el a iubit-o si pe care credea ca o poate salva prin muzica, pe care credea ca o poate schimba dansand.
Va veti intreba poate de ce sunt saptamani intregi, luni de la disparitia lui fizica si fanii inca lacrimeaza cand asculta o melodie? De ce inca suferim? De ce am vrea cu tot sufletul sa fie o minciuna si el sa se intoarca intr-o zi zambind din nou atat de bland si sa faca cel mai incredibil show pe care ni-l putem imagina? Pentru ca ne-a intrat in suflet, pentru ca ne-a dat totul, pentru ca s-a exploatat pana la epuizare, nu s-a menajat si a muncit pana a picat pentru a ne da noua spectacole magice, piese nemurioare, pentru ca nu ne-a intors spatele cand l-am hulit si ne-am indoit, pentru ca s-a intors mereu mai fascinant si mai uimitor pentru incantarea noastra pentru ca pur si simplu ne-a iubit cu toata inima lui!
Daca vreti sa intelegeti cine a fost Michael Jackson si de ce am pierdut mult mai mult decat un artist deschideti-va inimile si ascultati piesele sale. Cu adevarat ascultati-le! Ne-a spus atat de multe – nu cred ca a existat un alt solist sau compozitor care sa aiba in versurile lui atata dragoste, care sa ne transmita mesaje atat de profunde.
“I like creating magic … when I say magic I mean wonderment, excitement, the unexpected, escapeism. Creating something that’s so incredible, an illusion. To put people in a situation, no matter what it may be, and give them totally the opposite or the unexpected, so much more then they thought would happen. I mean … just blow their mind” (Michael Jackson intr-un interviu in 1983).
_______________________________________
love:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:X
love:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:Xlove:X
|
|
